- mecanísm
- s. n., pl. mecanísme
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
mecanism — MECANÍSM, mecanisme, s.n. 1. Sistem tehnic alcătuit din mai multe piese mobile şi fixe care sunt angrenate între ele, astfel încât unele elemente mobile, transmiţând forţele de la elementul conducător la elementele conduse, pot antrena mişcarea… … Dicționar Român
mecanic — MECÁNIC, Ă, mecanici, ce, subst., adj. I. s.f. 1. Ştiinţă care studiază mişcarea sau echilibrul corpurilor sub acţiunea forţelor exercitate asupra lor; tehnica procedeelor în care intervin aceste fenomene; mecanotehnică. ♢ Mecanică cerească =… … Dicționar Român
accelerator — ACCELERATÓR, OÁRE, acceleratori, oare, adj. subst. 1. adj. Care accelerează. 2. s.n. Mecanism care permite accelerarea turaţiilor unui motor; pedală care comandă acest mecanism. ♦ Instalaţie pentru accelerarea microparticulelor. 3. s.m., adj.… … Dicționar Român
maşină — MAŞÍNĂ, maşini, s.f. 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mişcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, maşinărie. ♢ Maşină… … Dicționar Român
maşinărie — MAŞINĂRÍE, maşinării, s.f. 1. Totalitatea pieselor şi angrenajelor care alcătuiesc mecanismul unei maşini (1) sau al unui grup de maşini; mecanism; p.ext. maşină (1). – Maşină + suf. ărie. cf. fr. m a c h i n e r i e. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
declic — DECLÍC, declicuri, s.n. Dispozitiv format dintr o pârghie cu un cârlig la capăt, care permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu o alta. – Din fr. déclic. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98 declíc s. n. (sil. clic), pl.… … Dicționar Român
hidrobicicletă — HIDROBICICLÉTĂ, hidrobiciclete, s.f. Ambarcaţie sportivă de agrement construită cu un mecanism propulsat cu pedale, prin intermediul căruia este acţionată pentru a înainta pe apă. – Hidro + bicicletă. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
manivelă — MANIVÉLĂ, manivele, s.f. Pârghie (cotită sau curbă) care serveşte la acţionarea unui mecanism, la transformarea unei mişcări de rotaţie într o mişcare rectilinie (şi invers) etc. – Din fr. manivelle. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
organ — ORGÁN1, organe, s.n.1. Parte din corpul unei fiinţe vii, care îndeplineşte una sau mai multe funcţii vitale sau utile vieţii. ♦ Gură; p.ext. voce, glas. 2. Parte componentă a unui mecanism, a unei maşini, formată din una sau din mai multe piese,… … Dicționar Român
patină — PATÍNĂ1 s.f. 1. Strat subţire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului. prin care acesta capătă la suprafaţă o pojghiţă de carbonat de cupru, de culoare verde. ♦ p. anal. Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influenţa… … Dicționar Român